Check-in
În ziua evenimentului nu mai ai timp să numeri. Deschizi lista pe telefon, bifezi pe măsură ce oamenii intră și ai tot timpul cifra corectă.
Este lista invitaților, adusă în ziua evenimentului: cauți numele, bifezi că a ajuns, treci mai departe. Cine vine fără să fi confirmat — se întâmplă la fiecare eveniment — se adaugă pe loc, ca să nu rămână pe dinafara numărătorii. Totul se face de pe telefon, în picioare, la intrare, nu de pe un laptop deschis pe o masă.
Restaurantul întreabă câți sunt înainte să trimită mâncarea la mese, fotograful întreabă dacă au ajuns toți dintr-o familie, iar tu vrei să știi cine lipsește înainte să înceapă ceva ce nu se repetă. O listă bifată răspunde la toate trei în două secunde; o listă pe hârtie, purtată de la unul la altul, nu răspunde la niciuna.
Check-in-ul folosește aceeași listă pe care ai construit-o luni de zile și același plan de mese: știi nu doar că a ajuns cineva, ci și unde stă. După eveniment, evidența rămâne acolo, alături de confirmări — utilă când tragi linie și vrei să știi cine chiar a fost.
Lista invitaților confirmați e deja acolo; nu pregătești nimic în ziua respectivă.
Cauți numele și îl marchezi. Cine vine neanunțat se adaugă pe loc.
Câți au ajuns, câți mai lipsesc — fără să numeri capete prin sală.
O evidență reală a prezenței, nu o estimare de la miezul nopții: cine a venit, cine nu, cine a apărut fără să confirme. Rămâne în eveniment după ce se termină, împreună cu confirmările din care a pornit.
Pornește de la un model — lista și check-in-ul vin cu el.
Nu. Cei mai mulți bifează în valuri, la intrare, în primele ore. Lista rămâne acolo și poate fi completată oricând.
Îi adaugi în momentul în care ajung, ca să intre în numărătoare și să apară în evidența finală.
Are nevoie de conexiune ca să salveze, ca orice pagină web. Dacă semnalul e slab în sală, merită verificat înainte, la fel ca pentru plățile cu cardul.
Alegi tipul evenimentului, deschizi un model cu datele voastre și ai panoul complet în față. Plătești abia când vrei să publici.